m-am dat prin biserici de-a dura mereu menestrel, tot mai dus, de-acasă, din mine, cu gura de foc peste ochiul răpus

mi-am rupt vergi de-altoi din credințe crescute pe firul de mac, mușcând de prin clopote trențe de ceară, de cuci, de colac

m-am dus și la munți de colinde, am fost la-ngropări de-apostați, să văd papistașul cum vinde la colț de-ntrebare soldați

de mijoc m-am frânt în mătase, mai verde ca numele tău, să simt dumnezeul în oase, să umblu pustiu, hăndrălău

mi-am pus înstelată în șase, pe creștet durere de in, s-aud bronz de șarpe, rămas e în mine doar zvon de venin

fac cruci înapoi și-nainte și fruntea mi-o bat de podea, pe stea-n șapte colțuri fierbinte doar, doar, o s-auzi ruga mea

să vii prin biserici de-a dura
că, uite, e caldă prescura