Fiului meu

Ai să intelegi, măcar acum, in ceasul acesta mult tarziu, că nu poti ajuta pe orisicine?! Mai ales pe ăia orbii din interiorul de suflet? Pe ăia de hrănesc serpii veninosi sau cainii turbati(in piele de om), dintr-o milă bolnavă, milă ce nu inseamnă undiță pentru hrană, ci luciu de apă exploatat miseleste?
N-ai să-mi cresti niciodată mare? N-ai să vezi că partea aia de lume atinsă de turbare sau de jigodism nu are salvare?! Divagatiile mele medicale - chimice nu erau povesti de adormit copil mofturos, credul pană dincolo de ingăduință față de omenescul ascuns (bine de tot, in tot felul de fapte fără logică, fără scrupule)... Iubesc fiintele vii, oamenii si animale, nu suport insă boala fără leac - răutatea nativă, dobandită, jigodismul, turbarea, la om si la animale... si nu fiindcă nu as cunoaste mila, ci fiindcă stiu pană unde a ajuns medicina... si fiindcă nu mă vreau contaminată nici eu, si nici alti semeni ai mei, numind semeni si animalele sănătoase... m-ai acuzat că am dezertat din acea linie fără limită... am visat cu ochii deschisi ca intrand in barlogul lupilor ii pot determina prin exemplul personal să dobandească caracter uman... Lupul isi schimbă blana da' năravul ba... Pană unde ai să crezi că se poate merge astfel? Cand ai să te intorci la adevărata ta menire, la vindecarea si mila față de acei care te pot intelege fiindu-ti egali in simtire...
Dragul meu, repet pentru ultima oară, mărgaritarele nu se dau la porci... si ai grijă, muscătura de om turbat n-are salvare...