să-mi mai spun o minciună frumoasă? nu îndrăznesc, timpul este deja răsturnat, ca un păianjen sătul de melancolie, drogat cu sunetele unui clopot de ploaie... pe sfârșite! un lung adio, încercuind pura inutilitate! și pescărușii țipă, imitând un stres de secretară... și oftez, și mă balansez – adolescentă cu vise dulci, adorând să-și pună cercei din buchețele de tei! hazlie pendulare de logică în hamacul psihologiei... și sufletul varsă cutia cu pudră de simpatie... își aduce aminte de tine! ți-ai acoperit ochii cu palma dreaptă, fără să-ți pese, simplu de dureros! o combinație de vis? să-mi imaginez... ai plecat la cules! egoist – adolescent cu doruri dulci, adorând să culegi cireșe și sânziene mov! invizibilă rupere de inimă, după o îmbrățișare!

27 iunie 2009, 20:43