Te caut; tânjesc alinare.
Nu-mi răspunzi,
iar durerea mai rău mă taie
in van.
Lacrimi vin sa-mi mângâie ochii,
că prea triști sunt de atâta amar...

nebăgată in seamă, cred arzător
și sfios.
Luată în râs de oameni neghiobi,
sper, și sper la a Ta privire,
ca Fața spre mine să-Þi întorci...

Sufăr...că prea toate-s durere;
minute atâtea arse,
fără frumos pleacă
fiindcă n-am a Ta apropriere...

...imi zic iarăși: ''oare...'', ''dacă...''
și-mi imaginez
cum mă iubesti.