Două suflete rebele,
Zeci de vise nerostite,
Două inimi împietrite,
Zeci de lacrimi irosite.

Vreau să par la toate rece
Și cu cântec de sirenă
Printre valuri să pot trece,
Să mă odihnesc pe stâncă.

Să te văd în depărtare,
Să te sorb doar din privire
Și a inimii chemare,
Să se piardă lin în zare.

Nu doresc a te atinge,
Nici în palme a te frânge,
Te iubesc, eu nu pot spune,
Sufletul tău nu m-aude.

Și în liniștita noapte,
Degeaba strig a mea durere,
Nu găsesc nici alinare,
Doar un suflet care piere.