mai schimbă și tu ceva, reinventează-te!
și m-am decis, am hotărât sa-mi înnoiesc garderoba. verbală.
și-am ieșit să văd ce mai este prin oraș, ce se mai poartă
vitrinele debordau, avalanșă diurnă
așa c-am intrat.
Doamne, ce încondeieri:
ce propoziții, ce versuri, ce culori, ce artificii
aliniate, încadrate, etichetate,
câtă exuberanță, câtă prospețime
și lume.
multă lume, fiecare cu altă opțiune, preferință, gust, tradiție.
aici vedeai pe unul încercând o frază fină
anacronică ai putea spune, dar care îi venea mănușă
un altul încerca o feerie de culori țipătoare,
la oglindă o încărcătură de fraze umflate, bombastice;
câte unul mai potolit, încercând niște versuri terne
negre sau cafenii mirosind a pământ
câte o femeie încorsetată într-o adăugire oficială
și cabinele de probă gemeau.
m-am așezat la rând cu tot ceea ce-am ales
și-am încercat câteva versuri,
câteva fire de tort,
amăgiri dulci de poveste
și câteva căderi spectaculoase pe gânduri.
nimic.
nimicul mă îmbracă cel mai bine
așa că am ridicat un deget
era ceva în aer, o bucurie ce se cerea încercată
așa că mi-am luat vechea mea tăcere
și am ieșit la aer.
am rupt o bucată de nor peticindu-mi cotul
c-o ploaie fină mi-am netezit dunga
și-am dres cheotoarea c-o floare.
eram iarăși eu, al meu.
și-mi văd de drum, chiar dacă lumea
mai întorcea capul
privindu-mi mirată, tăcerea.