așteptarea e o sfoară făcută colac
desfac puțin câte puțin
înnod pereții între ei
merg cu spatele dau peste un păianjen acrobat
jonglăm cu țipete abstracte
cu seriozitatea cu care o seringă
soarbe întreg tușul din noaptea aceasta
e un fel de singurătate elastică în toate
un ring gol în care îți vine să tot
muți canapeaua dintr-un colț într-altul
sau cerul
dintr-o fereastră în cealaltă
dincolo timpul împinge o roabă
de ceasuri într-o prăpastie absurdă
nimic altceva
decât un munte golit pe dinăuntru
cu capul în jos precum un liliac
din rațiuni pur întâmplătoare

o pipetă
tic
tac

mâinile răsăritului au forma sugrumului
pe o sârmă de uscat rufe biciuită de vânt

pe pervaz
clape din picurii de ploaie
sau nimic altceva

decât pândă