corpurile noastre colțuroase formează geometria liniștii acute
în ochii tăi mă voi așeza lin pe treptele sufletului tău
aici am învățat uitarea. ne-am întors spatele. am închis ochii
fidelitatea ta va sta mereu pe gulerul unei cămăși, conturată de buzele mele roșii
e apă în camera mea, cineva plânge în noaptea asta, dar nu sunt lacrimile mele

[tu] doar
stai acolo și privește-mă căci îți place să mă asculți când te mint
[ei] nu-mi vor vorbi niciodată despre tine, nu-ți vor ști niciodată numele tău de pustnic
[noi] nu vorbim niciodată în doruri

aș vrea să prind o adiere de vânt și să-i desenez o șoaptă
adorm unde cicatricile stau deschise