Dor capital de Cluj

Mai departe la sud-est
Într-un loc, din țara mamă
Merge dorul cel de-acasă
Ce te-ajunge și te cheamă

Ca să-ți mai aduci aminte
Despre cei ce te iubesc
Care și-n ei, ca și –n tine,
Au suflet ardelenesc

Dorul de copilarie
De-amintire, din trecut
Care-apasă, ardeleanul
Când prin lume sa pierdut.


Dar distanța, nu e mare
Dacă vrem neapărat
Să călătorim, cu dorul
Reușim cu-adevărat.

Ardelene,neam de munte!
Care stai la București
Ai la noi, un loc ,în suflet
Dacă vrei să-l,… locuiești.

Mai aproape…, nu se poate!
Nu e chip, a ne-ntâlni
Datoria ori serviciul
Legământul ,inimii

Numitor comun, în sânge,
Și-n plăcute amintiri,
Căci trecutul ,cel de-acasă
Se păstrează-n, nemuriri.


Neuitatele, petreceri,
Sărbători sau doar… așa,
Impregnate-n inimi,sute
Și așa vor rămânea!

Astăzi lumea, e mai mare,
Acuma, suntem mai mulți,
Hai să-ntindem ,câte-o mână,
Fiecare peste munți.

Am mai înnodat, din fire,
De la sfoara ce sa rupt,
Neștiută ,despărțire
Neiertatul, timp pierdut.

Să-l recuperăm,se poate,
E doar timp și e destul,
Sentimentele n-au vârstă,
Dorul, face timpul, nul.


Pentru voi toți,ardelenii,
Dorul este,… transilvan,
Vă întreabă,Apusenii,
Este dor,… Bucureștean?


Dac-o fi,… și-o fi,… să fie!
O fi,… este,… dar,nu prea.
Dor adevărat, dea pururi,
Doar la Cluj, va exista!