Dimneață de octombrie târziu... stau cuminte în casă... nu mai trec pe lângă biserici cu porțile zăvorâte... eu nu cred ca Dumnezeu poate avea lacăt la poarta, că poate fi într-un loc anume... Dumnezeu e întotdeauna cu mine, deși respect sanctuarele sale indiferent de cum le-au numit oamenii acestui pământ: biserici, sinagogi, moscheie... altare. Atâta doar ca mi se pare absurd un Dumnezeu static, proprietate a unei anumite credințe-religie... Așadar, la drum cu Dumnezeu mă simt chiar și atunci când stau eu cică pe acasă...