știi niarne astăzi cugetul
mi-a făcut popas pe o pajiște de
cuvinte ochii nedumeriți își propteau
privirile pe “transhumanță” înfigând
înțelesul nu în dex ci în aburul
revărsat din undele izvoarelor în
fiecare fântână oglindindu-i spectrul
înțelesului în tâlcuri aidoma
ciobanului călăuzit de tainice moșteniri
să-și mâne turma la locul binecuvântat
intuind că acolo firul de iarbă e mai
verde la fel și eu îmi mut vederea asupra
cunoscutului necunoscut îmi plimb
judecata pe acest plai și numai datorită
acestui cuvânt înțeleg cum legendele
îndepărtate păstrează până astăzi urmele
ascunse în scorburi subpământene
astfel urc sau cobor să ajung la țărmul
ce ține la adăpost izvorul

24 ianuarie 2012