iată-ne.
s-a terminat timpul și noi ne discutăm sufletele la o țigară

ar trebui să vorbim despre noi la persoana a treia

să vezi, într-o zi
întrebările lui i-au sărutat buzele
și ea le-a șters cu un singur zâmbet, se pricepea
aveau un gust sărat

"când au plâns buzele ei?"

și le-a acoperit

"ea?"

da, chiar ea, erau mâinile ei, peste un zâmbet răstignit
și lumea afară trăia trăia

"și el?"

...ningea indiferent, cred.

doar trebuia să treacă peste ea
nici o împotrivire, până și soarta tăcea,
s-a ascuns în fata de zi cu zi

trăiește-ți viața

"ea asta vrea."

te-a ocolit. privea din fum în fum de țigară

"s-a ocolit"

lașă? era un război de necâștigat iar ea,
sau eu, doar mesagerul înfrângerii noastre

fumăm, în plină iarnă, fumăm, am sufletul crud
mi-ești
mi-ești ca un urlet mi-ești frică
răscoală
mi-ești tot ce nu sunt.

"voi fi omul rupt din calendare"

și-atunci ea va urla peste cerul cenușiu, până la Dumnezeu și-napoi
trăiește-ți viața

să continuăm la persoana a treia, te rog. m-ai opri din a-ți spune
nu ți-o trăi...