bătrânule copac
cu rădăcinile înfipte-n timp
atâtea viscole s-au adunat
în coaja ta
câte iubiri te-au năpârlit...

îți curge țărâna în cercuri
și unduirea-ți este tot mai grea
ce se alese de coroana ta
ești gârbov părăsit ciuntit
doar ciorile mai vin
să-ți țină de urât