în 1960 și ceva
în gara de nord ploua
tatăl meu căuta adăpost pentru mama mea
ca din întâmplare actorul lazăr vrabie
jucase în valurile dunării
coleg la lmk cu tatăl meu
absolut întâmplător actorul lazăr vrabie
a văzut cum valurile dunării
se mută de pe pelicula alb –negru
și intră direct în filmul color
prevestind destinul meu paralel cu viața
să-ți mai spun câte ceva
din viața mea clandestină
i-a spus lazăr vrabie la o friptură de porc
tatălui meu însoțit de unica mea mamă
unica dată rivală din dragoste cu irina petrescu
intrând în gara de nord cu marfarul din film
cum am scăpat de pușcărie nu de securitate
ei mă cred unul de-al lor
chiar m-au trimis la specializare pe dunăre
nu există fluviu mai frumos curgător
pe harta pământului ca dunărea
tu frate al meu pentru care am trecut înot dunărea
când ne-au prins comuniștii aduși de tito
să ne dea drumul mai apoi să murim
cu morții noștri gest emoționant
prin care am înțeles că dunărea
e soră cu românul sovietic
de a dat atâtea inundații la televizorul socialist
din care mai marii n-au înțeles nimic