pornise o fugă în mine
și un ticăit din acela de ceas vechi, prăfuit, m-am prefăcut că plâng doar de la drumul ăsta împrăștiat
și grăbit prin plămâni

venea seara peste orașul atent asortat
mă dezgolisem în fața tuturor cu o singură mască, a mea,
aveam un suflet infirm pe buricele degetelor
și-o poftă de trandafiri galbeni de zâmbet de tine de nimicuri perfecte

***

așa a început noaptea în care am băut pentru toate lumile mele
și totusi
tu nu erai în niciuna din ele.