gândurile ning viscolit
și nici un poem nu vrea să ne troienească
de parcă toate cuvintele se resping electrostatic

moartea e un terminal abandonat
iar viața e plină de evenimente portal
în care ne așteptăm check-in-ul

între două zboruri de zi și o forfotă pestriță
se interpune câte o așteptare
și fără să vrei, ajungi prin preajmă

terminal abandonat
fără pasageri așteptând
în fața porții de-mbarcare

ciudat e că nimeni nu se mai întoarce
să fluture batista sau să trimită un surâs
printre buzele înțepenite de sete

setea de viață nu urlă împingându-te
către automatul de apă
și descoperi că țâșnitoarele s-au defectat

în plină ceață, șal petrecut pe după umeri
se ascund luminile stinse și tăcerea
ultimului terminal în viață…