1.Minciuna poate fi inutilitatea adevărului, pe când nefericirea dobândește consistență prin inutilitatea fericirii.

2.Iluziile și simulacrele lichefiază suferința, pe când blazarea este o insolență a nepăsării și lichefiază fluxurile rațiunii.

3.Trăiesc două vieți în două lumi, o viață are un ritm galopant, acoperind distanțe imense, alta imobilă, cu rădăcini existențiale adânc înfipte în pământul ce ne ocrotește.

4.Limbajul estetic, elevat, plin de echilibru, evidențiază frumosul, care este o categorie existențială caracteristică privilegiaților.

5.Partea luminoasă a iubirii se amplifică în plenitudine și într-o beatitudine care persistă și antrenează un vis sferic atins și o minune descifrată de ființă, care deschide supapa fericirii.

6.Doar prezentul este lumină, trecutul este acoperit de întuneric, în care stau amintirile evanescente, iar în viitorul echivoc ne proiectăm ambițiile, visele și speranțele.

7.Ideile fecunde și gnomice se dezvoltă frumos într-o estetică reflexivă a limbajului.

8.Remarcabilă este fraza a cărei amplitudine atinge profunzimea adâncă, desfășurată în eflorescențe și luminiscențe dezvăluind o dialectică proprie a adevărului.

9.Eu intuiesc un Dumnezeu umanizat, ce are vise siderale eterne, împarte veșnicia timpului la numărul oamenilor, pentru a i se părea mai scurt.

10.Dumnezeu, plictisit de a vizita stelele, pleacă în pelerinaj prin lăuntricul oamenilor, căci are ce descoperi.