la fiecare mort descoperi ceva și din moartea ta

o manșetă de întuneric/ un cui strâmb în sicriu

așa se împuținează lumea/ din prea multă generozitate

dealul/ pe care urcai copil să ucizi niște pui de lăstun

a devenit un munte

câmpia agonizează într-o ureche de vulpe

nicio școală nu-ți deschide cartea la lecția despre suferință și vid

chiuie/ urlă

în biserica trupului tău/ și

plătește-ți singură sarea de pus pe rană

dacă iadul te scuipă pe mal

spune-i morții

că ți-au mai rămas bărbați de iubit/ copii de crescut

prin marile piețe bat alizee dulci așteptări

scrie o petiție

arată-i morții că știi alfabetul pietrei