câteva figurine sculptate în nisip se vor graiul artistic al moleculelor mângâiate de vânt
e la fel de cald precum știi/ marea
mai înghite din când în când câte un om
dincolo de geamandură viața prinde gust sărat și muțenia lighioanelor din adâncuri
apa nu s-a schimbat prea mult
doar tu lipsești
și problema este că așa va fi mereu de-acum încolo/ marea: fără tine
azi s-a sinucis un pescăruș înghițind aerul dintre noi
l-am văzut ca într-o oglindă decadentă cum se făcea mic
aproape cât un punct aproape cât o jumătate de punct/ cât o tăcere
ți-aș spune că marea a devenit asemenea unei femei siliconate/ cu bustul la vedere
că numai din cauza depresiei și–a pierdut virginitatea
dar tu o iubeai prea mult și cu siguranță nu m-ai crede