Trecutul și viitorul nu au realitate proprie. Prezent sufocat de iluzii existente în mintea omului bolnăvicios! Stresat de timp, în contratimp apreciezi ce e frumos, te naști a doua oară! Pipăi lumina cu ochii deschiși spre necunoscut, cu teamă de moarte atunci când ale vieții șoapte îți reamintesc cine ești!
Aduni lacrimi în batiste ani la rând, te trezești suspinând
Că nu te încadrezi într-un gând al fericirii! Nu întotdeauna e pentru totdeauna, Trandafir sălbatic sunt pe acest pământ Mă aprind și mă sting ani la rând de a clipei nemurire. Pentru totdeauna e prezentul,. Absent în mintea mea acoperit cu praf. Abandonat lângă o scrumieră.
Întotdeauna în prezent uităm că pentru totdeauna, avem doar clipa de acum!





Carmen Adriana Greab