au răsărit culori pe unde ai trecut,
pe unde ai pășit.

uite, casa-i o boltă de roșu aprins,
așa cum erau gândurile mele
prinse-n capcana șoaptelor tale.

pe jos, un verde tânăr,
ca spicul de grâu proaspăt,
covor de culoare născut
din urma pașilor tăi.

pereții-s albaștri,
tot cerul ochilor tăi s-a pus tapet,
câțiva norișori albi,
sărutul ce ți-l dăruiam,
iar tu îmi spuneai că e semn de iubire.

ce veșnicie!

moartea dormea,
aromele dragostei o țineau anesteziată,
iar noi îi măream doza în fiecare zi.

tu ai ieșit pe ușă,
eu priveam uimit cum răsăreau culorile.

dragostea trează
avea un chef nebun
de a ne zugrăvi casa.