Când cuvintele greșesc le așez cu blândețe în oglindă
aceasta șovăie și îmi întoarce în loc de chip întrebări urât mirositoare
și mintea-mi devine o limbă de clopot

știi că poemul meu e modificat genetic și-l mesteci plictisită
te obosește si te simți ca-ntr-un bordel în care ești obligată să lași la sfârșit
câteva lacrimi ca niște bancnote mototolite pe cearceaf

în noaptea asta vom asculta jazz
o să-ți cumpăr o lună pătrată și o să-ți spun în patru cuvinte povestea fiecărui om ce suferă de apeirofobie
cunoașterea nu împiedică ratarea.

numărul de țârâituri pe care un greiere le scoate în 15 secunde
adăugat cifrei 40
e temperatura din mediul exterior în Fahrenheit
unii spun că e legea lui Dolbear
eu cred că e un poem