văd în ce mi-ai trimis pădurea din verde cum pierde
și multe, prea multe frunze piruete ce ard
și dacă îmi vine să plâng sau să beau cine-ar crede
eu&soarele mai stricat decât mine sprijinim câte-un gard

de nuiele aplecate în praf să îngroașe pământul
așa cum iubirea îngroașe obrazul când nu ară și cere
cu dreptul pe care i-l dă dumnezeu și cuvântul
cine cere nu piere

și-uite-așa povestim când de-un vis când de-un altul
cum plăcerea și vinul ne-au trecut os prin os
așteptând ceva bun ne rugăm la prea' naltul
să trăiești făt-frumos

o dată
de două ori
de câteva ori
până când ne-am trezit presărasem cu flori