Am o mână pe telefon
și-n cealaltă un pahar cu vin.
Intru în mesaje,
încercând să nu mă las pradă amintirilor,
dar îmi vin în minte doar scenarii cu tine.

Cum îmi lăsam capul pe pieptul tău
și trăiam în prezent —
niciodată în trecut.
Îmi mângâiai părul
și poate trăiai și tu acolo, cu mine.
E incert.

Am ieșit apoi râzând pe balcon.
Marea era liniștită,
plaja goală,
iar luna parcă ne ținea partea.

Ți-am luat o țigară din pachet
și am început să-ți vorbesc
stâlcit, în rusă,
o limbă dată uitării.
Nici nu m-ai ascultat.
Te uitai doar la zâmbetul meu,
încercând să nu te gândești
că mâine plecam.

Ne vom revedea într-o altă viață,
la un pahar cu vin.
Acum n-am curaj să-ți scriu.