Dacă ai ști cât mă bucur
când începem îmbrățișarea inegal, invers,
și imediat te strângi la pieptul meu,
ca și cum gravitația responsabilității fiecărui corp
te așază la locul tău

Și simți că eu sunt mare și tu mică,
și că e treaba mea să te strâng.

Am reușit să rămân mare în ochii tăi,
chiar și când frica de a nu ști
să-ți fiu suficientă
mă strângea pe dinăuntru,
ca un burete care se usucă.

Nu am fost la școala de părinți buni.
Pe vremea mea se făcea școala de copii buni.
Și nici cărți de parenting nu am citit -
erau multe, iar eu eram numai una.

Dar când ți se reglează pulsul acolo,
simt că merit
să îmi spui
„Mamă”