stau în rând după pâine
și foamea mea se boltește tot mai sus
se sprijină pe coaste
neavând pe ce să cadă
l-am dat jos pe Icar
a ajuns prea departe
înconjurase pământul în 81 de zile
și tot nu nimerise a noua sferă
probabil s-a ciocnit în firmament
nici eu nu stăteam prea bine cu orientarea
mai ales de când
începusem să visez în locul altora
și atunci m-ai tras de mânecă
afară din rând
ți-ai țintit degetul în boltă
și ai exclamat

— Uite, vezi?
— Icar?
— Drona!
— Lasă, mă, ciupercile alea
că nu te mai ia rândul!

m-am așezat la loc
și mi s-a făcut și mai foame
încercam s-o țin sub control
numărând oamenii din față
dar la fiecare nouă
îmi ieșea unul în minus
am murit de curiozitate
prin ce zone interzise
a mai picat Icar?