îmi plac poemele tale cu orologii și trepte
îmi bag sufletul până la coate în ele și scotocesc
nici urmă de iubire
doar un ceas care bate în ritmul tahicardic al fricii
nici urmă de lacrimă
doar un vânzător ambulant de iluzii cu paiete strălucitoare
nici urmă de toamnă
doar rugina unui vis uitat neîmplinit

scara se lipește de tălpile mele
și mă cară cu ea spre sfârșitul poemului
de unde tu
ca un dumnezeu incurabil
mai scapi spre noi
ca din întâmplare
câte un înger adormit.