Hai sa fim amandoi doua raze...transparente, lucide si sanatoase, dar mai ales copile...cu ochii mari si privirea luminoasa...Tu nu stii sa stralucesti decat in bratele mele, iar eu ma las purtata in voia destinului care acum parca vrea sa ma ucida.Tamplele tale sunt sfasiate de infinite raze ca noi pe care nu le cunoastem si nici nu am vrea sa le stim cum ne mangaie, ne dor si ne saruta de final. Ma simt lichida acum si ma strecor prin porii pielii tale ca o transfuzie de sange, ca un cuvant gol parca nerostit, ca o umbra in ultima ta clipa de viata...ca un tatuaj facut cu instrumente nesterilizate...ma simti? As vrea sa ma simti, sa ma culegi din tine si sa-mi zambasti ca unei iluzii pe care ai invins-o. Stai nemiscat si-ti spui o poveste..."a fost odata iubirea care m-a sagetat si care m-a bucurat ca o floare de tei..."Te aud din gandurile tale si nu stiu cum sa interpretez asta...imi revin amintiri de pe vremea cand eram copii si construiam castele de nisip in care aveam pretentia sa ne mutam...cate zambete, cata fericire...Intoarce-te in palmele mele si in ochii mei tristi...Te astept si acum, iar pe canapeaua asta invechita, s-a asezat langa mine sa-mi tina companie si fericirea...te asteapta sa ma ajuti s-o hranim si sa-i facem culcus in inimile noastre legate. Intoarce-te in parcul cu castani, intoarce-te pe banca noastra crapata, ia-ma de mana si hai sa fugim in lume.