Cuvintele tale, ghetari mici slefuiti, cristalin suna in cupa vocii tale, iar ecoul infinit imi racoreste fiinta.
Rasul tau alb, crescut dintr-un elegant si jucaus suras, imi dilata auzul pana in dreptul inimii mele batand nebuneste.
Nu credeam in briza marii inlantuita in parul tau moale, nici in Steaua Nordului crapata pe din doua, cu care privesti atat de frumos, de-mi sufoci gandirea.
Nimic din ceea ce esti nu gandeam a fi, nici macar nu visam, ori vreo dorinta, sa fii avut asa la intamplare, la caderea vreunei stele?
...Si iata-ne, ca intalniti intr-o trista fumoasa poveste, la doua ceasuri departare de un alt maine petrecut fara tine, ne strangem calduros mainile si vorbim la o cafea inghetata de zidul impus dintre noi; pastrand sarutarile pentru vise nebune, succedate de valuri turbate de dor si manie.
Te-am vazut... si ti-am atins ochii, cu trupul meu zgribulit de-atata dragoste, precum si tu ti-ai timbrat infatisarea dincolo de-a mea retina.
Nu-s al tau, nu esti a mea, doar corpusculi violent atrasi, ciocnindu-se intr-alta dimensiune, traind pe veci intr-o eterna expansiune.
Prin tunelul imaginatiei, iti strivesc buzele si-ti sorb parfumatul suflu, iti cuceresc salbatic de tandru fiecare centimetru cub din plasmuita-ti fiinta de ingerii altor planete.
Caci te-am vazut inainte de a fi, de-a fi si eu si iata-ne din nou pe punct de plecare; atat de grea e ragasirea, ca nici nu vrem sa recunoastem.
Inima imi bate prin venele tale, privirea iti arde in ochii mei.
De vis in visarea celuilalt am fost, ne vom gasi mereu in acelasi punct suspendat, etern plecand, dar niciodata facand-o!