am intenția să cred că
durerea,
și
plăcerea,
sunt ale amăgirii de noi
simple fațete
ce se consideră a fi luate
în serios
atunci când gândul devine
dureros.

ne obosim
în sinea noastră când gândim
de bine
sau când plăcerea
nu are explicația
sumară
ce vrea să ne arate
unde nu ne doare.

am vrea să credem
că tot ceea ce facem
e subjugat plăcerii
și nu durerii
ce ne omoară
prin neascultarea
necesară.

dar ce să facem noi
cei simpli, muritori,
când ne trezim
la viața prea amară
pe care o trăim.

am vrea ca dragostea
sa fie
povara visului
cel netrăit
dar irosit
odată cu vorbele
duse de vânt.

am vrea
sa fim
ceva
ce să nu
irosim.

(precum sunt toate
cele
pe care le primim)