Toată ziua bună ziua dai peste personalități și oameni importanți. Concluzia dialogului meu cu unul din ei a fost atât de controversata/curioasa întrebare: ce-i de făcut?
DEVELOPARE: Un surâs enigmatic a luminat pentru câteva clipe figura concentrată a distinsului om: “Una hirundo non facit vera”.
Am înțepenit în fotoliu, în jurul nostru grupuri-grupuri de invitați ciocneau paharele în cinstea organizatorilor acelei minunate recepții. Mi s-au strepezit dinții aflând că petrecerea aceea se desfășura în cinstea unei abandonări comune. Zâmbetele uleioase și largi, fumul de țigară ridicându-se spre tavanul înalt al sălii, platourile cu gustări reci, șampaniile pocnind uneori în acompaniamentul unor țipete de complezență (că așa trebuie femeile, să țipe când pocnesc dopurile), bărbile tot mai impozante cu trecerea anilor, tinerele în mini de piele ieșite la vânătoare de bărbați “cu nume” care să le netezească viitorul…toate acestea și multe altele nu erau decât un omagiu vulgar și fățiș adus neputinței.
Complăcându-ne într-o falsă normalitate, am dublat acel firesc secular și, cum era de așteptat, am fost izgoniți din realitate (singura entitate lucidă pe care o putem prevedea), la umbra comodă a lui “Una hirundo non facit vera”. M-am gândit la acestea în toaleta restaurantului, înfricoșat că nici un scurtcircuit neuronal n-a împiedicat derularea observației.
Ajuns acasă, am găsit în Biblie un verset atât de frumos încât l-am parafrazat cu taxa socială neplătită de câteva zile: “Cei ce trăiesc potrivit trupului la ale trupului cugetă, iar cei ce trăiesc potrivit Spiritului la cele ale Spiritului, căci pornirea trupului este moarte, pe când pornirea Spiritului este viață și pace” (Noul Testament).