Am pierdut deprinderea de a ma gandi la momentele care mi s-au intamplat inainte sa vad lumea asa. E lumea care se invarte in cercuri concentrice si de fiecare data are alta zvacnire. Pasesc increzatoare, dar trasez cu compasul. Ti s-a intamplat sa iti amintesti de unele lucruri pe care le faceai altfel inainte si nu pentru ca actionai gresit? Ti s-a intamplat, dar nu vrei sa-ti amintesti. Sau deja nu mai poti. Caci da, e o limita de la care nu mai poti sa te intorci. E amenintarea propriul tau gard. Te-ai schimbat sau pur si simplu ai inceput noul cerc intr-o alta tonalitate. Pentru majoritatea, mai joasa si mai grava. Dar eu vreau sa-mi amintesc. Face parte din eventuala mea revenire la stari primare. Ma defineste sa gasesc surse de aplauze infundate, neetalate, doar schitate. Eram altfel decat acum, dar ceea ce e suficient de infricosator este ca pot fi si acum altfel. Acuma sunt la fel. La fel cum mi-am dorit sa fiu. Dar diferit de cum sigur o sa fiu pe vremea cand o sa incerc sa-mi aduc aminte de vremurile de acum. E o lumina clara acum ce nu vreau sa paleasca in secunde crescatoare. Vreau sa descreasca cand voi fi diferita. De cum as vrea sa fiu.