"Stii cum te iubesc eu pe tine?
Nu știi...nici nu ți-ai pus problema...
De altfel, nici eu nu mi-am pus-o. A fost un dat, un firesc, pe care n-am sa încerc să-l explic, i-aș fura din farmec.
De când mă știu am căutat o explicație pentru orice, în cinstea rațiunii și logicii
Am urât semnele de întrebare și mai mult am urât răspunsurile, mi-am petrecut timpul analizând,calculând minuțios și cântărind de frica riscului...Până când am realizat că e în zadar...
Că n-ai cum să te împotrivești propriei persoane și propriei simțiri, că simțirea este de fapt un gând frumos ce se vrea materializat...
Si nu se pune în discuție ideea de mine...ideea de tine...ideea de noi.Nu oamenii
și nici relațiile dintre ei. Este atât de simplu când îți dai seama că totul se rezumă la cum te simți și ce gândești "lângă" un om... Te caut pentru că în apropierea ta gândesc frumos, constructiv,de-abia lângă tine mâ simt săturată de căutat și nevoită să mă opresc și să rămân...Si nu este vorba de tine...ci de ce sunt eu în preajma ta, transfigurată prin prisma ochilor tăi,mai bună, mai frumoasă, mai înțeleaptă, împăcată și îmbrățișând ceea ce devin...Nu caut motivele în tine, aș da răspunsuri banale, lipsite de orice încărcătură emoțională.Motivul pentru care te iubesc nu ești tu, ci eu...Ceea ce devin eu în tine...ceva ce iubesc eu însămi...Si pentru asta nu pot decât să-ți fiu recunoscătoare..."