Cand odata s-a nascut,
O prea frumoasa fata,
Tot palatu a tacut...
Ca s-a nascut odata.

Dar mama fetei n-a murit
Asa cu s-a vorbit.
Ea cinci ani a mai trait,
Cu sotul ei prea fericit.

Cand la geam frumos a stat,
O ciocolata a mancat,
Lacomie facu' la-ntreg regat,
Cand primola-a savurat.

Dar cand cinci ani ea a-mplinit,
Mama ei chiar a murit.
La palat a revenit
O fata cu nume vestit.

Imparatul cu ea s-ansurat
Fetita s-a cutremurat.
Sotia lui, vrajitoare era...
Dar cine mai era ca ea?

Pe imparat l-a omorat
Si pe geam l-a coborat,
Direct in groapa cu gunoi,
Alaturi de niste oi...

Vrajitoarea un mobil avea.
Nokia el se numea.
Si-a sunat pe cine-a vrut,
Cu ce minute-a mai avut.

Si un laptop mai avea,
Intel 2 el se numea.
Pe internet ea naviga,
Si tot ce-a vrut ea-si permitea.

A fugarit-o pe Alba ca Zapada,
Daca n-ar fi plecat ar fi ucis-o cu spada.


Alba ca Zapada in padure a plecat,
Fiindu-i foame, frunze a mancat.
Pe drum peste-o casa ea a dat,
Si-n acea seara, in casa a intrat.

Cum nimeni nu era acasa,
Ea s-a asezat la masa.
Si mancand tot ce-a gasit,
Direct pe masa-a adormit.

Cand piticii au venit,
Toti pe masa au sarit,
Toti au lesinat pe rand,
Dar unul a ramas plangand...

Cand a vazut-o-asa frumoasa,
A luat din pod o coasa,
Omorand-o el plangand,
Facand-o fara niciun gand.

Ei... A sfarsit ca tatal sau...
Si totusi...
Cui ii pare rau?