nu am nevoie de haine
ca să-mi ascund tristețea și sufletul gol
gândul meu se aruncă zilnic în fața oricărei mașini
în care ai putea fi tu
mi-am strâns trecutul în același punct de veghe
la capătul unui sentiment
într-un climat intim de nefericire
înfometată
viața pe care mi-am dorit-o în pântec
se luptă cu femeia din mine

între atâtea regrete
tocmai am mai adăugat unul:
cocorii mei sunt mai bogați acum
cu un inel

mă întreb dacă un alt bărbat
este răspunsul de care am nevoie

știu
e vina mea
pentru că am transformat adevărul
într-o minciună acceptabilă
poate de aceea
în viața mea
volumul este dat mereu la minim