Vai, ce scurtă este viața
Ca în ea să ne certăm,
Dar îmi pare și mai scurtă,
Pe toate să le-nvățăm.

Ce ușor va trece timpul
Peste tot ce am salvat,
Ce ușor se duce totul,
De-i greșit drumul urmat.

Căci minciuna și hoția
Doar în iad duc frumușel,
Iar deștepților prostia
Le e coroană din eter.

Vor cădea frunzele toate
Chiar dacă nu sunt la fel,
Oricine mi-a fost un frate,
Spiritualitatea: țel.

De ce cad frunzele toate?
Eu trăiesc fără să sper,
Căci sfârșitul mi-e aproape
Și nimic nu o să mai cer.

În al Divinului pământ,
Corpul mi se destramă.
O altă sferă străbătând,
Sufletu-mi nu are teamă.

În scurtul timp ce a rămas
Din astă drumeție,
Eu voi clădi și o să vă las
Iubirea… pentru vecie!