sunt
o idee așezată
între moalele capului și adâncul inimii

un păianjen
îmi țese ochii
îi alungește
scurge din mine clepsidre

pe rafturi cărțile-ani își croiesc drumul și mă
lasă neputincioase la marginea lui decembrie

nici o iarnă din lume nu va fi mai albă ca aceasta

mă voi tunde de gânduri
și voi lăsa frigul să răcească inima


aș fi vrut să pot spune
mâine e pur și simplu o altă zi

spu
ne