Uneori mi-e așa de frică
să adorm
încât simt cum secundele se aștern
peste mine
și dimineața mă cuprinde
cu ochii-i roșii
de atâta somn.

Mă urmărește ideea
că într-o bună zi
gândurile mele nu vor mai fi
în mine,

că atunci când îmi voi bate la ușă,
nu-mi va mai răspunde nimeni.

Atunci îmi înnod sufletul
în jurul unui fir de păr-
porțile se închid
și ele vor rămâne
încuiate în mine.