Da.. te iubesc! Și te iubesc de demult..Erai a mea.. Gelos, aș fi vrut să-ți spun asta în clipa în care te-am descoperit ca FEMEIE: că-mi aparții, că ești a mea cu toate amintirile tale, că nu aș vrea să te împart cu nimeni, niciodată.. A mea!
M-am lăsat curtat de dorință, știam că lumea ne aparține într-un fel doar de noi știut, simțeam mai mult decât mi s-ar fi permis și, fără să te întreb, fără să mă destăinui mi-am dorit să te trăiesc fără ca teama să mi te alunge. Eram nebun, alunecam într-o dorință imposibilă și totuși.. De-ai ști cât te-am dorit!
Atunci, fascinat de ceea ce descopeream, te-am ascuns egoist în suflet! Adânc de tot pentru ca doar eu să am acces la trăirile interzise.. Frumoasă dar dureroasă povară! Ai fost a mea, mi te-ai dăruit și ai decis să rămâi pentru a mă putea împlini..
Acum? Acum ești liberă să simți, să știi: dorința mea există..
Nu, nu mi-e teamă. Te-am iubit frumos în toți acești ani.. Poți să zbori, ești liberă..