Mi-as fi dorit sa imperechez cerul intre pachete de nori si sa adun razele soarelui pentru tine.Poate mi-as fi dorit sa ma trezesc cu capul pe sinul tau plin de nisipul marii tocmai in noaptea in care a plouat cu meduze toante si bete.Marea a ramas acolo cu nisipul ei ud iar sinul tau a lasat o amprenta care sa dainuie peste intunericul iernii.Sunt sigur ca voi reveni la vara cu un tren facut din corturi si cearsafuri iar conductor sa fie salvamarul care in fiecare seara se roaga la zina apelor.Acest tren se va prabusi pe nisip iar scoicile ii vor scrijeli rotile pina la mutilare.Probabil si dragostea este o mutilare?.Mi-as fi dorit sa te string in brate odata cu zorile ce ne inveleau de fiecare data aproape de Costinesti, aproape de obelisc.Dar cite lucruri nu mi-as fi dorit..Unele iubiri ard la flacara buzelor , aproape inima in inima si marea devine peste timp fotograf si jurnal de calatorie.Intreaba nisipul cite iubiri s-au nascut acolo? Cite iubiri au murit in goana acceleratului care fugea spre Bucuresti?.In fine.Nu mai conteaza ce mi-as mai fi dorit sau nu.Poate la anul vom construi o barca din lemn si costume de baie si vom disparea calare pe valuri pina pe vreo insula inacarcata cu bananieri unde ne vom perpetua specia in vecii vecilor.Amin.