e aproape tîrziu.
ceasul vechi din perete își leapadă ultima
clipă, precum apusul umbra cenușie
pe zapadă. Din doi in doi numară copacii,
o pasare, aproape înghețată pe creangă,
încă înainte ca țipătul mut
să cuprindă întreaga stradă...
Zgomotul pașilor, prin cioburi
de zăpadă, îi tulbură liniștea…
doi, patru… zece copaci
Sub întunericul ce-așteaptă să cadă.