A fost răspantia de noi prea plină,
de drumuri doruri si dureri
a fost fantană, nuc si vină
si amor nebun printre păreri...

Mai e cenusă in risipă
mai este scrum, mai e si jar
si vesnicie cat o clipă
de lacrimă in lăcrimar...

Si vor mai fi să treacă poate
alte dureri, alte iubiri
pe acolo in margini de cetate
la țărm de inalte năluciri...

Doar noi vom stii că din simțrea
ce in răspantie am lăsat
va dăinui in veci iubirea
fără de amar si de păcat...