Stă singuratică-n pustiu
Floarea de trandafir uitată
De timpul care curge viu
Ca într-un basm cu-„a fost odată”.

Și își ridică sus spre cer
Petalele cu-aromă dulce
Și-n viața plină de mister,
Nu știe clipa ce-i aduce.

Poate un altfel de zenit
Sau poate un alt mod de viață,
Din nava care a sosit
Vor curge râuri de dulceață.

Dar el nu va putea gusta
Pentru că rădăcina-i crudă
Nu-l va mai ține, va pleca
Pe un alt val, pe-o altă undă.

Și-o altă floare în pustiu
Va fi sădită-apoi uitată
Și timpul iar va curge viu
Ca într-un basm cu-„a fost odată”.