am un vis in lucru de ceva vreme. l-am proiectat initial in alb - negru, dar azi il gasesc mai interesant in culori.
i-am pus bazele cu bagare de seama si i-am dat un sut. acum vad ca se desfasoara cu sau fara ajutorul meu.
uneori ies pe furis din vis, lasandu-ma purtata de valul crudei rutine, dar gasesc repede forta care ma rearunca inauntru.
cu timpul, am concluzionat ca visul e cu atat mai intens, cu cat numarul persoanelor care-l alcatuiesc e la minim.
ideal e atunci cand langa mine, in vis, e loc doar pentru tine.
se intampla rar, dar poate ca astea sunt regulile jocului, iar pentru ca n-am fost suficient de abila in a stabili eu reguluile de la inceput, visu-mi prea plin de personalitate si-a faurit propriile reguli.
e cald in vis. ma intreb mereu daca sunt incertitudinile care emana atata caldura?
uneori aleg sa sting focul cu cate o lacrima.
conturez repede un zambet si uit un pic de durerea ritmica de inima. asta pana cand iti aud din nou vocea, iar durerea revine.
fara indoiala ajung la un moment in care astept cu nerabdare respectiva durere de inima, care ma asigura ca doar una e vocea care imi largeste zambetul pana la urechi, consolidand ideea de vis, punand pe fuga realitatea.
cand inima va inceta sa mai doara, ma voi fi trezit?
sti-voi mai oare sa mai visez, fara incertitudini?