„ De ce fața-mi este tristă”

De ce fața-mi este tristă
Și a me a inimă îmi plînge
Mi-e privirea pesimistă
Și în sufletul meu ninge.

Simt parcă ceva mă frige
Și la tine mă gîndesc
Simt cum mîna ta mă atinge
Ai tăi ochi cum mă privesc.

Simt cum ale tale buze
Îmi șoptesc cu duioșie
Iarăși îmi trezesc iluzii
Că ne-om iubi o veșnicie.

Dar să știi nu le voi crede
Vreau să aud din gura ta
Că nicicînd nu te voi pierde
De vei fi din nou a mea.

Vreau în sus să ridici mîna
Și solemn ca să îmi juri
Că pe mine totdeauna
Cu iubire o să mă furi.

Că nicicînd tu de la mine
Nu vei mai pleca
Că pe o rază de lumină
La cer ne-om ridica.

Că vom zbura noi printre nori
Þinîndu-ne de mînă
Nici moartea cu a ei reci fiori
Nu mă va despărți de tine.