„Fantoma viselor”

Fantoma viselor astrale
Iar pe mine mă vînează
Umbra ei în a mea cale
Vie inima-mi păstrează.

Mercurul cu a sa putere
Cîmp magnetic și nucleu
Scoate răul din vedere
Din minte, sufletul meu.

Luna cu a sa lumină
De la soare reflectată
Îmi dezleagă și dezbină
A mea soartă zbuciumată.

Și ea mie îmi trimte
Zile senine, înourate
Și îmi spune și promite
Viața fără de păcate.

Dar sunt muritor din fire
Și eu știu că am păcate
Deși știu că-mi pare mie
Că-s puține neînsemnte.

Și mă întreb de ce oare
Eu nu pot ca să găsesc
Răspuns la o întrebare
Unde-i cea ce o iubesc.

Sau de ce încă pe alta
Eu încă nu am găsit
Care inima să-mi salte
Ca ea să mă fi vrăjit.