Două apartamente
în Rahova
am inhalat mirosul de friptură din unul, mirosul de igrasie
din celălalt, am ieșit afară puțin orbită
de atmosfera de cartier, unde spaimele sunt invizibile
se calculează doar la numărul de beri
din balcoanele verzi sar peste noi manelele, la fel ca niște sunete false,
de care te împiedici
în lupta amorfă
un fel degradat de a-ți construi viața
fără să ceri la schimb decât propoziții scrise
frumos,
spiralat
pe coli de hârtie cu antet
doar acolo exiști
alături băieții cu tricouri gigolo îți aruncă priviri fugare
zâmbete de tramvai, liliac rupt,
n-a venit încă ziua aceea, în șoaptă îmi spun că e timpul
să termin cu ce-am început.