Au trecut anotimpuri pe lângă mine, parfumul florilor de tei îmi înfioară simțurile și miros zăpada căzută peste sufletul meu.
Îmi odihnesc gândurile în fiecare an încercând să repar ce nu mai funcționează.
M-am transformat într-o circumstanță atenuantă încercând să scap de pedeapsă, și mă întreb de ce tocmai cei care ar trebui să pledeze pentru mine mă declară vinovată?!
Ce lege îmi interzice să iubesc?!
Ce lege îmi interzice să gândesc?!
Ce lege mă condamnă?!
Mă fac vinovată de inocența cu care zâmbesc, mă fac vinovată că tot timpul am regretat, mă fac vinovată că vreau să înțeleg!
Sunt curioasă în mâna cui este piatra și cum va face să o arunce înspre mine fără să vadă nimeni?!