Vineri 8 noiembrie

Astazi mi-am descoperit cel mai bun prieten - pachetul de tigari.

Astazi m-a nins pentru prima oara in acest an.
Pe la ora 7 vazand ca ninge m-am hotarat sa ies din casa sa ma plimb. Tot ce aveam la mine era un pachet de tigari Rothmans (imi place cel mai mult).
In calatoria mea pe bulevardul fulgilor de nea am reusit sa intalnesc si oameni, jumatate dintre ei nu vroiam sa-i vad si cred ca stricau peisajul pe care colindam asa ca am hotarat sa ma plimb cu mine.
E ceva fabulos la prima zapada , reuseste cumva sa-mi spele toate gandurile , dorintele, pacatele, si mai ales memoria(blestemata fie); cred ca zapada ar reusi sa –mi spele chiar si pacatul de a fi savarsit o crima.
Uitandu-ma spre cer mai tot timpul pentru a vedea baletul astericsilor micuti care bombardeaza pamantul am omis un lucru … solul.
Acesta s-a razbunat si s-a bagat in seama rapid prin gaura mea de la bocancul drept si mi-a atras atentia alt lucru > mocirla. Toata flescaraia tumulta prin care ne zbatem intruna sa ne mentinem pe picioarele noastre (la o suprafata si asa prea bine amintita de gravitatie).
Asa am ajuns la o paralela profunda dar stupida “oricat ne-am zbate sa facem lumea sa para alba prin versuri si cugetari marete, tot timpul vom fi inconjurati de o mocirla  oamenii.”
La ce ne trebuiesc noua oamenii? Oare am putea sa traim fara ei?
Nu ne mai incape pamantul dar tot vrem sa iesim la iveala. Ne zbatem prin mocirla dar nici la cer nu putem privi pentru ca ne ingheata picioarele .
Da! Astazi mi-am descoperit cel mai bun prieten, pachetulde tigari , am si vorbit cu el dar foarte repede am vazut ca vorbesc in gol (mi se terminasera tigarile ), asa ca am fost nevoit sa ma indrept spre casa, iarasi inconjurat de oameni care de data asta incercau sa ma faca sa ma simt mai bine si ma-ntrebau daca am tampit de vreau sa ma izolez la mine in camera si doar sa scriu ceva,

Iti multumesc prieten drag murit la datorie.