Aparența unei zile perfecte îmi învălmășea creierii stropiți pe lumină iar sufeletul răcnea disperat in cutia magica a imortalității inimii, ce oroare, ce oroare zic pentru că dacă nu ar fi nici nu ar exista patimile și datinile, nici sorcova binemeritată dupa o zi grea de muncă nu ar fi putut exista. Hai cu toții să existăm într-un vis comun, hai cu toții să existăm în visul bun al unei zâne bune și cu toții să pășim norii care par de nepășit.
Ce lume înstelată ar deveni înnourarea, și noi o dată cu ea!